Cum influințează retinolul și alți retinoizi asupra pielii

Vitamina A este prima vitamina aprobata de FDA ca produs impotriva ridurilor care modifica aspectul suprafetei pielii si are efecte de intinerire.

Însă, cu cât produsul este mai cunoscut pe piață, cu atât mai multe informații despre acesta, inclusiv nu veridice, dar exagerate de către marketeri, pentru a populariza produsul și a-i conferi „proprietăți magice”. Noi ne vom baza pe studiile științifice care confirmă eficacitatea acestuia.

Vitamina A și tot ce știe știința despre ea

Vitamina A aparține grupului de substanțe liposolubile și aparține categoriei retinoizilor. Pe lângă retinol, acest grup include substanțe înrudite structural cu proprietățile biologice ale retinolului. Vitamina A și derivații săi sunt prezentatea ca cele mai eficiente substanțe care încetinesc procesul de îmbătrânire.

Principalele proprietăți ale retinoizilor în cosmetologie:

• reglează apoptoza celulară;
• accelerează diferenţierea şi proliferarea celulelor (keratinocitele); intărește funcția de protecție a epidermei;
• reduce pierderile transepidermice de apă;
• protejează colagenul de distrugere prin inhibarea activității metaloproteinazelor. 

Activitatea retinoizilor este legată cu o mare afinitate pentru receptorii nucleari: RAR - receptorii acidului retinoic și RXR - receptorii retinoizi X.

Conform IUPAC și IUBMB, retinoizii sunt compuși care conțin patru unități de izopren cu o structură capul la coadă [1]. Retinolul, aldehida retinoică și acidul retinoic aparțin retinoizilor cu un fragment nearomatic de β-iononă în molecula lor. Termenul "retinoid" se referă la analogi sintetici și naturali ai vitaminei A. Retinoizii sunt o clasă de compuși derivați din vitamina A sau care prezintă asemănări structurale și/sau funcționale cu vitamina A.

Conform ultimei definiții, retinoizii sunt molecule care se pot lega și activa receptorii nucleari corespunzători și induc transcrierea genelor corespunzătoare ori direct, sau după transformarea metabolică [2].

Retinoizii sunt folosiți pe scară largă în cosmetică, fiind un agent dermatologic puternic folosit pentru acnee, psoriazis și alte boli ale pielii.

Retinoizii sunt compuși atât ai formelor naturale biologic active ale vitaminei A (retinol, acid retinian și retinoic), cât și analogi sintetici ai retinolului. Analogii sintetici au un inel benzenic în loc de ciclohexan (etretinat, acitretin, tazaroten) [3].

Retinol, retinină și acid retinoic - care este diferența?

Toate acestea sunt forme biologic active a vitaminei A (au aceleași caracteristici biologice). Sunt folosiți în farmacoterapia anumitor boli precum acneea și rozaceea, psoriazisul, inflamația foliculilor de păr cu etiologie bacteriană, piodermia, lupusul eritematos și ihtioza.

Retinolul nu are un efect biologic semnificativ asupra țesuturilor, dar devine activ după ce se transformă în metaboliți mai activi, dintre care cel mai important este acidul retinoic, caracterizat prin acțiunea sa multilaterală.

• Acidul retinoic ca formă biologică cea mai activă.

Acidul retinoic (AR) influențează asupra proliferarării și diferențierii celulelor prin reglarea genelor relevante. Retinoizii sunt implicați în diferite activități biologice, inclusiv creșterea celulelor, coeziunea celulară, efectele imunomodulatoare și funcțiile anticancer.

• Retinolul și proprietățile sale.

Vitamina A și derivații săi, în special retinolul, sunt substanțe care încetinesc cel mai eficient procesul de îmbătrânire. Retinolul liposolubil pătrunde în stratul cornos și pătrunde puțin în dermă. Atunci când retinolul ajunge la keratinocite, acesta intră în el și se leagă de receptorul corespunzător.

Există patru grupuri de receptori pentru retinol cu ​​afinitate înaltă (CRBP) [4, 5]. Retinolul stimulează activitatea celulară a keratinocitelor, fibroblastelor, melanocitelor și celulelor Langerhans.

Retinolul, interacționând cu receptorii din interiorul keratinocitelor, îndeplinește următoarele funcții:

• accelerează proliferarea acestora, întărește funcția protectoare a epidermei;
• reduce pierderile transepidermice de apă;
• protejează colagenul de degradare;
• inhibă activitatea metaloproteinazelor, care sunt responsabile de degradarea matricei extracelulare.

În plus, îmbunătățește remodelarea fibrelor reticulare și stimulează angiogeneza în dermul papilar.
Proprietățile iritante ale vitaminei A și derivaților săi, precum și instabilitatea acestora, sunt factori care limitează utilizarea lor în produsele cosmetice și farmaceutice [6].

• Retinoizii și funcțiile lor.

Retinoizii, ca compuși care sunt slab solubili în fluidele corporale (compuși lipofili), necesită proteine ​​specializate pentru transportul lor (un complex cu Transtiretina - (prealbumina) este o proteină care leagă retinolul (vitamina A).

Rezultatele unui studiu realizat de Hyung și alții au dovedit utilizări noi a RBP și retinoizilor ca stabilizatori ai transtiretinei [7]. Acestea sunt proteine ​​precum RBP și CRBP. Proteina de legare a retinolului citosolic (CRBP), care este prezentă în citoplasmă, prezintă o asemănare cu retinolul, în timp ce proteina de legare a acidului retinoic citosolic (CRABP) are o asemănare cu acidul retinoid.

Există două subtipuri ale ambelor grupuri de receptori: CRBP I și II și CRABP I și II. Concentrația intracelulară a retinoizilor depinde de legarea lor cu CRABP I și II celular. Studiile arată că CRABP II (aceasta este principala formă prezentă în epidermă) este mult mai abundent în piele decât CRABP I (modulează nivelul de acid retinoic în diferite țesuturi) [8]. Aceste proteine ​​activează receptorii nucleari corespunzători, datorită cărora retinoizii își exercită efectul biologic asupra anumitor țesuturi, organe și celule.

Receptori nucleari retinoizi (RNR, care reprezintă  receptorii  hormonlori steroizi tiroidieni). Retinoizii activează receptorii sub formă de dimeri, care, la rândul lor, se leagă de elementul RARE corespunzător, etc. domeniul de răspuns ADN. Expresia receptorilor nu este regulară și a fost descrisă doar în anumite țesuturi și organe, inclusiv în epidermă, dermă, glandele sebacee și foliculii de păr sau în celulele sistemului imunitar.

Oxidarea în două etape care are loc în celulele organului-țintă duce la transformarea retinolului în forma sa activă, acidul retinoic. După pătrunderea în celulă, retinolul dehidrogenaza (RDH) sau alcoolul dehidrogenaza (ADH) catalizează oxidarea retinolului în retină.

Această reacție poate fi inversată de aceeași enzimă deoarece oxidarea retinolului până la la aldehidă retinoică este un proces reversibil. Aceasta indică prezența unui mecanism suplimentar care reglează concentrația locală de retinol în țesuturi [4].
Ca urmare, retinolul este oxidat in acid retinoic de către retinaldehida dehidrogenază (RALDH) sau de anumite enzime din familia CYP (aparținând familiei citocromului P450). În epidermă, retinoizii pot influența asupra secreției factorilor de transcripție și de creștere. Ele sunt responsabile pentru creșterea stratului viu al epidermei, întărind funcția de protecție a epidermei și reducând pierderea excesivă de apă transepidermică (TEWL).

În plus, retinoizii protejează împotriva degradării colagenului și inhibă activitatea metaloproteinazelor, intăresc angiogeneza în dermul papilar [9, 10]. Pătrunderea intracelulară este principalul mod de transport în timpul căruia moleculele se deplasează prin structura intercelulară de ciment compusă din ceramide, steroli, fosfolipide și acizi grași. Cimentul intercelular are o structură lamelară, stratul lipidic și stratul hidrofil sunt situate alternativ [8, 11].

Retinoizii naturali au un efect pozitiv asupra parametrilor pielii. Se caracterizează printr-o absorbabilitate bună (sunt solubile în grăsimi), ceea ce îmbunătățește funcția pielii. Retinoizii măresc producția de proteine ​​epidermice și accelerează procesul de keratinizare, formând un strat mai dezvoltat de cheratină.

Retinolul pătrunde în stratul bazal al epidermei (constă din celule vii (nucleate) care produc în mod constant celule noi), precum și într-o mică măsură în derm și ușor în țesutul subcutanat.

În cazul aplicării local a retinolului, există o interacțiune cu receptorii nucleari specifici. Retinolul slăbește legăturile dintre celulele epidermice și ușurează cheratoza. În plus, accelerează proliferarea stratului bazal de celule epidermice și a stratului cornos. În keratinocite, joacă un rol important factorul de transcripție PROLIFERARE AP-1, care este expus la diverși stimulenți, factori de creștere și citokine, .

În pielea umană îmbătrânită tratată cu retinol, complexul AP-1 este format din c-Jun/c-fos, iar factorul de transcripție c-Jun a fost crescut [12]. Datorită faptului că retinoizii au un efect anti-comedogenic, ei reglează procesul de reînnoire înuntru  conductelor glandelor sebacee. Cel mai important este că retinoizii reduc activitatea enzimelor implicate în lipogeneză și blochează diferențierea și diviziunea celulară a sebocitelor [12]. In plus, reduc pigmentarea cu aproximativ 60% și contribuie la distribuția corectă a melaninei în piele.

Retinoizii aplicați local afectează la fel aupra funcției melanocitelor, asigurând o distribuție regulată a melaninei în epidermă. Ei blochează transportul melaninei către celulele epidermei și reduc activitatea melanocitelor stimulate.

Inhibarea melanogenezei este asociată cu o creștere a sintezei și activității tirozinazei, cu tulburări în etapele ulterioare ale melanogenezei sau cu o scădere a numărului de melanocite.

Retinoizii impotriva îmbătrânirii

Retinoizii sunt, de asemenea, cunoscuți ca molecule active biologice anti-îmbătrânire . Retinolul stimulează fibroblastele să sintetizeze fibrele de colagen (stimulează activitatea fibroblastelor și mărește numărul acestora), mărește elasticitatea pielii (elimină fibrele de elastină degenerate) și favorizează angiogeneza [13]. Unele studii arată că retinolul îmbunătățește și producția de fibre de elastină [14].

În plus, retinolul inhibă metaloproteinazele matriceale (MMP) și îmbunătățește sinteza inhibitorilor tisulari ai metaloproteinazelor (TIMP) [15].

Modificările fibrelor de colagen și elastină sunt asociate cu fotoîmbătrânirea. Acest lucru duce la apariția ridurilor și la pierderea fermității și elasticității pielii. Atrofia fibrelor de colagen este cauzată cu expresia crescută a colagenazelor (MMP-1), gelatinazelor (MMP-2) și stromelizinei-1 [16], precum și expresiei crescute a elastazei și MMP-9 asociate cu degradarea fibrelor de elastină. .

Activarea producției  fibroblastelor este stimulată prin calea TGF-b/CTGF. Factorul de creștere a țesutului conjunctiv (CTGF), inclusiv imunocolorarea TGF-b1, care este un regulator al homeostaziei ECM, este crescut de retinol [17,18].

Prin reducerea cantității  sebumului secretată de piele, retinoizii reduc tendința de a dezvolta acnee [19]. Degradarea excesivă a stratului cornos și keratozei foliculilor de păr sunt asociate cu deficiența de vitamina A. Reglarea secreției în canalele glandelor sebacee face ca retinoizii să aibă un efect anti-comedogenic.

Retinoizii reduc activitatea enzimelor caree fac parte în lipogeneză. În plus, ele blochează diviziunea celulară a sebocitelor și diferențierea lor [20]. Sunt utilizate pe scară largă extern în tratamentul acneei, psoriazisului, uscăciunii excesive, keratozei pielii și bolilor de păr și unghiilor [13, 20].

Retinolul în produsele cosmeceutice

Retinolul este cel mai frecvent utilizat în tratamentele cosmeceutice. Este foarte stabil în formulările de produs și bine tolerat. Oferă efecte mai bune decât acidul retinoic utilizat în doze echivalente.

Acidul retinoic este de aproximativ 20 de ori mai puternic decât retinolul. În primul rând, retinolul este transformat în acid retinoic prin oxidare. Retinolul are capacitatea de a se lega cu receptorii acidului retinoic. Procesul se  începe atunci când retinolul liber se combină cu o proteină citoplasmatică specifică care leagă retinolul. Complexul obținut este un substrat pentru retinol dehidrogenaza, o enzimă care catalizează conversia retinolului în retinaldehidă.

Retinaldehida este oxidată la acid retinoic de către retinaldehida oxidază [23]. Concentrația optimă pentru a echilibra iritația pielii cu eficacitatea nu a fost determinată. Concentrația de retinol într-un produs cosmetic variază de la 0,0015% la 0,3% [24].

Esterii de retinol, cum ar fi acetatul de retinil și palmitatul, sunt utilizați în mod obișnuit în produsele cosmeceutice. Sunt foarte stabili, dar mai întâi trebuie transformați în retinol prin intreruperea legăturii esterice, iar într-o etapă ulterioară în acid retinoic. Acest lucru are ca rezultat o eficacitate impotriva ridurilor (creștere mai mică a grosimii epidermei) în comparație cu retinol și acid retinoic [26].

Există numeroase publicații despre eficacitatea diverșilor derivați ai vitaminei A utilizați în tratamentul acneei juvenile, acneei vulgare și a altor tipuri de acnee, precum și în tratamentul bolilor asociate cu keratoză, așa-numita ihtioză și psoriazis [3] . Există rapoarte care descriu efectul produselor de îngrijire a pielii care conțin 0,3% retinol asupra stării pielii.

Oamenii de știință de la Johnson & Johnson  au raportat că o formă stabilizată de retinol a stimulat sinteza acidului hialuronic în piele și a influențat asupra expresiei genelor care stimulează sinteza macromoleculelor [29].

Produse cu retinol cu eficacitate mare

Sunt necesare concentrații mari de retinol atunci când pielea este grav deteriorată și trebuie reparată rapid. Peelingul Lightening de la Innoaesthetics (Spania) conține o formă activă de retinol 5%.

Retinolul stimulează reînnoirea celulelor epidermice și în același timp provoacă o creștere a conținutului de colagen. În combinație, acest lucru ajută la restabilirea fermității și elasticității pielii și la eliminarea ridurilor.

Acest peeling este recomandat pentru ingrijirea pielii in vârstă, pentru că incetineste procesul de imbatranire, reduce numarul ridurilor, profunzimea acestora si reduce petele de varsta. De asemenea, trebuie remarcat faptul că compoziția produsului include acizi lactic, salicilic, kojic și fitic, precum și arbutină.

Iar sistemul de livrare Smart GPS furnizează ingrediente active în straturile potrivite ale pielii. Acest peeling are un efect stimulator asupra fibroblastelor, normalizează melanogeneza, în timp ce arbutina, acidul lactic și kojic asigură un efect de înalbire. Acidul fitic și lactic au proprietăți antioxidante: protejează celulele de efectele dăunătoare ale radicalilor liberi.
Absorbția rapidă a acidului fitic de către celulele pielii duce la o creștere semnificativă a metabolismului, o creștere a producției de colagen și elastină.

Se recomandă ca un astfel de peeling să fie efectuat într-un curs de 3 proceduri cu un interval de 2-3 săptămâni. Datorită normalizării metabolismului pigmentului, produsul contribuie la înalbirea pielii și afectează eficient petele pigmentare de origine din melanină.

Peeling-ul prezintă un efect vizibil de întinerire după prima procedură, pielea devine hidratată, mai elastică și tonifiată, nuanța pielii este mai uniformă. Procesele inflamatorii scad, excreția de sebum se stabilizează. Un avantaj deosebit al acestui peeling este o perioadă scurtă de reabilitare, care nu necesită întreruperea activității.